...pasii ii fac din ce in ce mai greu, nu-mi pot pastra calmul si mirosul intepator incepe sa ma slabeasca.Incep sa ma gandesc la utilitatea hainelor si la capacitatea mea fabuloasa de a alege cele mai ciudate haine pentru calatorii.Inca un exemplu de inconstienta si de "simt al modei".Va fi prea cald in avion, ma gandeam.Uite ca acuma nu-ti e prea cald, nu ,amice? Mahnireaa ia control.
Simt o intepatura la degetu mare de la mana dreapta si ma trezesc la realitate;un spin a ramas infipt in el, incerc sa caut planta de la care provine, dar ochii nu ma ajuta. Continui sa merg printre glod, apa si copaci negri,incerc sa-mi gasesc un scop si un motiv sa traiesc.Nu gasesc.
Ultimele vorbe soptite catre urechile iubitei mele imi rascolesc mintea si nu ma lasa sa ma concentrez.
"Imparatia mea pentru un pat si o mancare calda".Nu-mi vine sa cred ca am zis chestia asta cand eram la concert si eram un pic obosit.Prioritatile se schimba asa repede ca nici nu reusesti sa realizezi.Acum, nici nu stiu daca am prioritati si care sunt acelea, si nu stiu daca vreau sa traiesc sau nu.Sa ma asez pe undeva si sa astept caldura si relaxarea mortii,pare un plan bun.Atatea cantece despre moarte si nici unu nu spune asa cum e, o binecuvantare.Nu mai trebuie sa faci nimic, sa te zbati, sa lupti sa supravietuiesti.Gata.Pauza 5 minute si o luam de la inceput.
Imi pare rau ca un accident ca asta, imi arata personalitatea asa cum este ea, nu sunt multumit de ea.As fi preferat sa fiu un aventurier,un luptator , un supravietuitor, orice , numai nu ce sunt.Realizarea asta m-a facut sa fiu covarsit de o teroare neomeneasca.Asta e bine, asta inseamna ca cineva sau ceva din mine , nu vrea sa moara aici in mijlocul necunoscutului si sa fie uitat printre cadavre.Bun, pauza s-a terminat, "once more unto the breach dear friends".
Mirosul de plante si animale moarte ma ameteste.Mlastina,cimitir natural.Parerea mea era indulcita de filme de groaza si de povesti de speriat copii,insa flavoarea intunecata a mlastinii are un mod ciudat de a te trezi la realitate.Cum pot oamenii sa supravietuiasca printre copaci morti , apa pretutindeni si verdeata spalacita?!
Increderea e greu de format, in timpuri si situatii ca asta,dar alta scapare nu e.Imi indrept ochii spre o directie aleatorie si ma pornesc hotarat spre necunoscut.Se apropie noaptea si daca vreau sa traiesc va trebui sa construiesc.
Intre doi copaci morti imi gasesc linistea ridicat la un metru deasupra apei.
Imi este frica sa-mi dau jos papucii dar durerea ma indeamna sa vad ce s-a intamplat.Toate degetele de la picioare sunt rosii si incep sa se umfle.Sper sa nu fi luat vreo boala ceva.Foamea si setea sunt gandurile mele cele mai importante si va trebui intr-un fel sau altu sa mi le potolesc.
Inchid ochii si printre sunetul tantarilor, a ganganiilor si a animalelor terifiante, imi cant in gand un cantec de adormit copiii si cu dintii tremurand, adorm.Noapte buna.
